miercuri, 9 decembrie 2009

Gândeşte-te la viitor privind înspre trecut

Unii dintre noi îşi ignoră cu bună ştiinţă trecutul. Preferă să-l uite în încercarea de a se elibera de povara ce-i apasă. Însă nu asta e calea. Cel mai bine ar fi să îţi analizezi trecutul şi să înveţi din el. Numai astfel vei evita repetarea aceloraşi greşeli.

Majoritatea tinerilor (mă refer în principal la cei născuţi după 1989) au uitat semnificaţia unor date foarte importante din istoria acestei ţări. Puţini ştiu ce s-a întâmplat în 1940 sau pe 24 ianuarie, 1 decembrie sau chiar pe 23 august. Mulţi preferă să-şi uite istoria. Făcând asta se pierde identitatea naţională, iar trecutul se poate transformă în prezent fără să ne dăm seama.

Pentru a inţelege ceea ce vreau să spun ar fi bine să vizionaţi documentarul următor.

duminică, 29 noiembrie 2009

Noi cu cine votăm?

... asta e întrebarea ce ne macină zilele astea. Dar cred că la fel de importantă e şi întrebarea "Cine votează?". Poate e chiar mai importantă.

În ziua de azi nimeni nu mai e interesat de politică. Mai ales tinerii se află în situaţia această. Dar totuşi de ce? Până acum câteva decenii, tinerii (studenţii în principal) erau foarte interesaţi şi luau atitudine în legătură cu situaţia politică a statului în care trăiau. Spre exemplu Revoluţia din '89 a început astfel. Un alt exemplu foarte bun ar fi acela al Manifestaţiilor din Piaţă Revoluţiei din 1990 (eveniment cunoscut şi sub denumirea de Mineriada din 1990), când studenţii din Bucureşti şi-au dat seamă de intenţiile regimului Iliescu de a "fenta" democraţia.
Astăzi tinerii sunt mai interesaţi de propria imagine decât de cea a ţării şi a viitorului acesteia. A dispărut cu desăvârşire sentimentul acela de unitate care îi lega pe oamenii cu acelaşi ţel şi aceeaşi viziune. Acum suntem mai egoişti ca niciodată.
Cât despre politică, majoritatea preferă să se resemneze decât să încerce să schimbe ceva. Se prea poate să fim conduşi de incompetenţi şi de hoţi, dar de ce nu încercam să ne implicăm ca să schimbăm ceva în legătură cu asta. Vorba aceea, încercarea moarte n-are.

Un alt aspect care mă deranjează este acela că lumea nu merge la vot. De ani buni prezenţa la urne e sub 50%. Doar anul acesta s-a ajuns undeva la 55%. Iar acum să fim sinceri cel puţin 20-30% din cei ce nu s-au prezentat la vot sunt tineri. Cei mai mulţi dintre cei pe care îi cunosc nu au fost la vot. Motivele sunt diferite: ori că n-au cu cine vota, ori că nu-i interesează, ori că au altceva mai bun de făcut.
Să nu votezi înseamnă să nu te intereseze viitorul tău. De ce să hotărască alţii pentru tine când poţi chiar tu să-ţi decizi soarta? De ce să decidă cei cumpăraţi cu un kg de făină/zahăr şi un litru de ulei? De ce să hotărască cocalarii şi ţiganii?
Să nu lupţi înseamnă să accepţi înfrângerea. Aşa că pune mână pe buletin, iar pe 6 decembrie prezintă-te la secţia de votare. Decide-ţi soartă, nu-i lasă pe alţii să-ţi hotărască viitorul.

vineri, 27 noiembrie 2009

Uraniul şi Eldorado

Astăzi (nr. 27 nov.) am participat la festivalul DocEst, festival de filme documentare pe tema ecologiei. Am vizionat două documentare, Copiii Uraniului (România 2009) şi Noul Eldorado (Ungaria 2004).

Primul dintre ele, Copiii Uraniului, prezintă povestea oraşului minier Băiţa Plai. Aici s-a exploatat uraniu începând din 1952 până în luna februarie a acestui an. Până acum câţiva ani populaţia de aici nu a ştiut mai nimic despre efectele uraniului asupra lor. Regizorul Iulian Ghervas şi scenaristă Adina Popescu au încercat să ne prezinte situaţia actuală a oraşului Băiţa şi a locuitorilor săi. Majoritatea populaţiei este blazată şi s-a resemnat cu gândul că au fost iradiaţi şi că organismul le-a fost afectat.

Noul Eldorado este un documentar maghiar din 2004. El prezintă situaţia comunei Roşia Montană. După cum toată lumea ştie, este vorba despre oferta celor de la Gold Corporation făcută statului român pentru deschiderea unui sit minier la Roşia Montană. Acest plan prevede strămutarea integrală a comunei, demolarea întregii localităţi (inclusiv monumente istorice, situri arheologice foarte importante şi biserici) şi distrugerea a 4 munţi. Acest proiect a provocat controverse printre localnici deoarece reprezentaţii Gold Corporation au început să cumpere casele oamenilor cu toate că planul lor nu a fost aprobat de către statul român. Deşi mulţi au fost păcăliţi de mirajul banilor în Roşia Montană majoritatea populaţiei se opune cu fermitate acestui plan. E şi de înţeles mai ales că astfel s-ar distruge o locaţie superbă, iar monumentele istorice şi tradiţiile s-ar pierde.

În final rămân cu nedumerirea de ce românii pică atât de uşor în plasa banilor şi de ce suntem atât de ignoranţi când vine vorba de proprii semenii (în încercarea de a salva Roşia Montană s-au implicat elveţieni şi suedezi, dar românii care s-au implicat în încercarea de a-şi salvă semenii au fpst foarte puţini). Întrebarea rămâne, dar să sperăm că până la urmă vom ajunge să fim mai buni.

joi, 5 noiembrie 2009

Cronica unei nopți de toamnă


Miercuri, 4 noiembrie, București, Yann Tiersen la Sala Palatului. Dacă ești fan nu ai cum să ratezi acest eveniment. Iar eu nu am făcut rabat. Nu au contat cele 8 ore pe care le-am facut cu trenul din Iași până în București. Important e că am reușit să ajung la un concert al lui Yann Tiersen. De pe lista artiștilor pe care vreau să-i văd s-a mai dus astfel un nume.

La Sala Palatului s-au adunat cam 4000 de fani. Cu greu am observat ceva scaune goale. Concertul a început cu o întârziere de 20 de minute față de programul inițial, poate și din cauza numeroșilor fani ce au ajuns după ora 20.00.
Pe scenă și-au făcut mai apoi prezența Yann și formația sa. Însă din setlist au lipsit melodiile sale consacrate, Yann delectându-ne doar cu latura mai electrică a creațiilor sale. Ceea ce publicul (sau marea sa majoritate) n-a știut este că Yann Tiersen s-a concentrat în ultima vreme pe un rock experimental, dând câtorva dintre melodiile sale mai vechi un sound mai agresiv.
Lăsând la o parte nemulțumirea unor fani, care au avut neobrăzarea să plece după vreo 20-30 de minute, prestația formației a fost excelentă.
Yann a prestat printre altele la chitară, vioară și la Ondes Martenot (instrument cu clape, electronic), dar și-a lăsat acasă pianul și acordeonul.

Dar cum nu există lucru făr'de cusur, au mai fost și câteva minusuri fără de care poate că era mai bine să ne fi lipsit. În primul rând publicul a fost țintuit locului, pe scaune. Atmosfera și energia degajată de muzică n-a putut fi valorificată și de public, care a fost obligat să asiste ca la o piesă de teatru. Doar rafalele de aplauze au fost singura modalitate de exprimare a fanilor.
În al doilea rând sonorizarea cred că a avut ceva probleme pentru că uneori se auzea cam gâjâit. Dar cred că e din cauza acusticii sălii.

Revenind la noul sound al lui Yann pot să afirm că nu există prea mari diferențe calitative între muzica de până și cea de după "Tabarly". Iar după concertul de aseară nu cred că ne mai putem îndoi de creativitatea și geniul artistului francez.

duminică, 27 septembrie 2009

Noutati

Se pare ca luna octombrie va incepe bine pentru mine. Pe langa faptul ca incepe facultatea, in Iasi incepe IIFF (Iasi Internation Film Festival). Pentru mai multe detalii aici.
Insa asta nu e prima veste buna pe care o primesc. Se pare ca Yann Tiersen va reveni in Romania si va concerta la Sala Palatului pe 4 noiembrie. E cel mai bun cadou pe care puteam sa-l primesc. Mai multe detalii aici.

duminică, 20 septembrie 2009

Publicitate

Mai nou mă puteți găsi și aici.

luni, 31 august 2009

Împăcare

Marea vuietă
Vântul șuieră
Zarea-i vânată
Totu-i furtună

Valuri spumegă
Munții murmură
Ploaia răsună
Totu-i furtună

Negru e-n zare
Un fulger apare
Ploua și tună
Totu-i furtună

Dar o lumină apare
E soarele oare?
- Lumina nu-i orbitoare
E-un curcubeu poate?
- E o singură culoare
Luceafăr'atunci
- Dar e doar cinci

De pe chip mânia-ți dispare
Pielea-ți prinde culoare
Ești iară zâmbitoare
Dar cum ești atât de îngăduitoare?

De ce oare?
Totul deodată
Mânia uitată
Și-un zâmbet pe față
Ura ți-e ștearsă

Iertarea-i de vină
Cu iubire deplină
Nimic nu-i de neîmpăcat
Nimic nu-i de lăsat
Totul poate fi iertat

joi, 13 august 2009

Munich

De Munich (filmul) am dat in timp ce cautam informatii despre Marie-Josée Croze, o actrita ce m-a impresionat in Le Scaphandre et le Papillon. In Munich este vorba despre repercusiunile atacului terorist din 1972 ce au avut loc la Jocurile Olimpice, editie ce a avut loc in Germania, in Munchen.

N-as vrea totusi sa vorbesc ori sa descriu actiunea filmului. As vrea sa subliniez altceva. As vrea sa tema filmului, razbunarea.
Razbunarea nu e cea mai buna cale de ameliorare a unui conflict. Mai ales cand aceasta este realizata prin violenta. Totusi acest impuls il avem cu totii. Mereu cand ni se intampla o nedreptate simtim nevoia sa ne razbunam, sa incercam cumva sa ne facem singuri dreptate. Dar de ce? Asta e oare cea mai buna cale de uita nedreptatea? Ne vom elibera mai usor astfel? Tind sa cred ca nu. Oare daca am incerca sa uitam nu ar fi mai usor? De ce sa provocam aceeasi (sau poate chiar mai mare) suferinta si altora? Cu siguranta nu ne vom simti mai impacati. Ci dimpotriva, constiinta ne va acuza, ne vom transforma din victima in vinovat. Si atunci cu siguranta nu vom uita cele intamplate. Oricum zicala "ochi pentru ochi si dintre pentru dinte" nu mai e de actualitate. Biblia ne invata sa intoarcem si celalalt obraz atunci cand suntem "palmuiti". Insa nu e nevoie sa aducem Biblia ori Biserica in joc. Nu e nevoie sa fii crestin ca sa poti fi om. Iar pentru a fi om trebuie sa ierti. Iertarea impreuna cu uitarea fac o echipa mult mai buna decat daca am folosi doar una dintre aceste calitati.
De la inceputuri si pana in zilele noastre omul se razbuna. Iar aceasta nu vine doar cu vorbe si amenintari. Razbunarea vine cu violenta... cu razboi... cu moarte. Sa luam exemplul acestui film, razboiul continuu dintre Israel si Palestina sau dintre evrei si arabi. Eu consider ca daca una dintre aceste tabere ar inceta atacurile si violenta ar da celeilalte o lectie . O palma "morala" e mai buna decat una "pe bune". Bineinteles ca la inceput partea cealalta n-ar intelege si ar continua sa atace. Dar nu credeti ca in final va intelege? Indiferent de religie, rasa ori cultura cu totii suntem oameni si toti avem capacitatea de a intelege. Asadar pana si cei mai zelosi sustinatori ai violentei vor intelege ca nu razbunarea este calea cea buna. Si astfel vor incerca sa gaseasca o cale de mijloc, o cale de a se intelege.

Dar asta e doar parerea mea. Poate ca ma insel.

marți, 28 iulie 2009

Prostioară

Rănită ai fost, ferice vei fi
Dulce-amarul mereu te va însoți
Dezamăgire, tristețe, suferință...
N-or dura la nesfârșit.
Toate or să treacă îndată
Doar sufletul e infinit.
Leac de-uitare și ignoranță
Astea-ți vor fi de folos.
Suferință, întunecare...
Nu vei ști nici că au fost.

Solitudine, întunecare...
Tu din cap să le alungi.
Orice lucru cât de mic
Iți va fi mai bun amic.
Nu fi neagră, nu te-nchide,
Fericirea-ți va surâde.
Doar un zâmbet, doar o rază
Și iar fața-ți luminează.
Iar celor 4 cu rușine
Să le fie și mai bine.



P.S: Pentru o bună prietenă :)

miercuri, 15 iulie 2009

Revolutionary Road

Asta seara am vazut Revolutionary Road. Film bun, actori buni. Insa nu despre film as vrea sa vorbesc, cat despre tema sa. Mai exact evitarea trairii unei adevarate vieti, dupa idealurile si principiile proprii, ci complacerea intr-o viata tipica.
De ce ne temem atat de mult sa te traim viata? De ce nu incercam sa ne indeplinim visele? De ce nu incercam sa fim originali? De ce trebuie sa ducem o viata care nu ne place? De ce? Pentru ca suntem prea lasi sa facem asta. Ne e frica de ceea ce ar crede lumea despre noi. Ne-ar fi frica sa iesim din rand, sa iesim in evidenta. De aceea ajungem toti sa avem o viata asemanatoare, sotie/sot, copii, casa, serviciu (care de cele mai multe ori nu e cel dorit).
Totusi de ce am vrea asta? Ce facem cu toate idealurile? Incercam sa le ascundem sub plapuma? Incercam sa le dam la o parte, sa le uitam? Atunci de ce ni le mai facem?
Inchei aici sperand ca macar o parte dintre noi isi va trai viata asa cum si-a dorit din totdeauna. Sau cel putin va incerca.

luni, 2 martie 2009

Filme

Din lipsa de ocupatie si din plictiseala m-am gandit sa-mi fac o lista cu filmele ce mi-au placut de-a lungul timpului. Bineinteles ca lista va fi completata regulat, pentru ca probabil voi mai uita cate unul. Momentan cam asa arata:
American Pie
Eurotrip
American History X
300
Saving Private Ryan
Jumanji
Enemy at the Gates
Lord Of The Rings
Con Air
Good Will Hunting
Indiana Jones
How To Lose A Guy In Ten Days
The Butterfly Effect
Pulse
Snatch
The Gladiator
Cruel Intentions
Zodiac
The Exorcism Of Emily Rose
Eternal Sunshine Of The Spotless Mind
Le fabuleux destin d'Amélie Poulain
Jeux d'enfants
Pathology
Into the wild
Crash
Youth Without Youth
The Air I Breathe
Wicker Park
Hors de Prix (Priceless)
In Bruges
Being John Malkovich
K-Pax
The Usual Suspects
Fear And Loathing In Las Vegas
Cold Mountain
The English Patient
Donnie Darko
Black Cat White Cat
Lucia Y El Sexo
Closer
The Notebook
Garden State
Fight Club
25th Hour
Rounders
21
Milk
The Curious Case of Benjamin Button
Slumdog Millionaire
Scent of a Woman
Les Invasions Barbares
Se7en
The Reader
Shawshank Redemption
Pulp Fiction
Cinderella Man
A Beautiful Mind
The Terminal
Cidade de Deus
City of Men
No Country For Old Men
Minority Case
The Silence of the Lambs
Memento
Leon (Professional)
American Beauty
The Departed
Shining
Requiem for a Dream
Pi
The Apartment
The Last King of Scotland
Back to the Future
Braveheart
The Patriot
The Green Mile
In the Name of the Father
Fargo
Lock, Stock and Two Smoking Barrels
Green Street Hooligans
The Rise of the Footsoldier
Mystic River
Miracle at St. Anna
The Negotiator
One Flew Over A Cuckoo's Nest
Before Sunrise
Before Sunset
Dogville
Jason Bourne Trilogy
Lord of the Rings Trilogy
Ocean's 11,12,13
Gattaca
Everything is Illuminated
Der Untergang
Frequency
Catch Me If You Can
The Aviator
Definitely, Maybe
The Ninth Gate
Wuthering Heights
The Machinist
Royal Tenenbaums
Phone Booth
Weddings Crashers
Meet the Parents
Meet the Fockers
Lost in Translation
Kingpin
Duplex
El Laberinto del Fauno
I am Sam
Chocolat
Das Leben Der Anderen (The Lives of Others)
Filantropica
L'Auberge Espagnole
Les Poupees Russes
The Name of the Rose
Un Long Dimanche De Fiancailles (A Very Long Engagement)
Hable Con Ella
Mar Adentro
Primal Fear
The Talented Mr. Ripley
Dirty Pretty Things
L.A. Confidential
Love in Time of Cholera
The Good, the Bad and the Ugly
Million Dollar Baby
Stranger Than Fiction
Glengarry Glen Ross
V for Vendetta
La Vita e Bella
Sunshine
Dark City
Syriana
Paris
The Black Book (Zwartboek)
Falling Down
Equilibrium
The Crow
Vanilla Sky
The World's Fastest Indian
Trainspotting
12
The Visitor
Adaptation
Casino
Låt den rätte komma in
(Let the right one in)
Lucky Number Slevin
Once Upon A Time In America
Revolutionary Road
RocknRolla
Breakfast at Tiffany's
The Great Debaters
Reservoir Dogs
The Devil's Advocate
Gone with the Wind
The Prestige
Le Scaphandre et le Papillon
The Graduate
Munich
Love Actually
Schindler's List
Kiss Kiss Bang Bang
The Legend of the Nineteen Hundred
Goodbye Lenin
Die Fetten Jahre Sind Vorbei (The Edukators)
Sonnenallee
Sophie Scholl - Die Letzten Tage
Los Abrazos Rotos
Der Baader Meinhof Complex
Leaving Las Vegas
Vals Im Bashir (Waltz With Bashir)
The Da Vinci Code
Angels & Demons
Todo Sobre Mi Madre
Joyeux Noel
The Sixth Sense
Constantin și Elena
Cealalta Irină
Blow
Twelve Monkeys
Die Fälscher
Shrink
Amores Perros
Sin City
Heat
Politist, adjectiv
Terminus Paradis