joi, 5 noiembrie 2009

Cronica unei nopți de toamnă


Miercuri, 4 noiembrie, București, Yann Tiersen la Sala Palatului. Dacă ești fan nu ai cum să ratezi acest eveniment. Iar eu nu am făcut rabat. Nu au contat cele 8 ore pe care le-am facut cu trenul din Iași până în București. Important e că am reușit să ajung la un concert al lui Yann Tiersen. De pe lista artiștilor pe care vreau să-i văd s-a mai dus astfel un nume.

La Sala Palatului s-au adunat cam 4000 de fani. Cu greu am observat ceva scaune goale. Concertul a început cu o întârziere de 20 de minute față de programul inițial, poate și din cauza numeroșilor fani ce au ajuns după ora 20.00.
Pe scenă și-au făcut mai apoi prezența Yann și formația sa. Însă din setlist au lipsit melodiile sale consacrate, Yann delectându-ne doar cu latura mai electrică a creațiilor sale. Ceea ce publicul (sau marea sa majoritate) n-a știut este că Yann Tiersen s-a concentrat în ultima vreme pe un rock experimental, dând câtorva dintre melodiile sale mai vechi un sound mai agresiv.
Lăsând la o parte nemulțumirea unor fani, care au avut neobrăzarea să plece după vreo 20-30 de minute, prestația formației a fost excelentă.
Yann a prestat printre altele la chitară, vioară și la Ondes Martenot (instrument cu clape, electronic), dar și-a lăsat acasă pianul și acordeonul.

Dar cum nu există lucru făr'de cusur, au mai fost și câteva minusuri fără de care poate că era mai bine să ne fi lipsit. În primul rând publicul a fost țintuit locului, pe scaune. Atmosfera și energia degajată de muzică n-a putut fi valorificată și de public, care a fost obligat să asiste ca la o piesă de teatru. Doar rafalele de aplauze au fost singura modalitate de exprimare a fanilor.
În al doilea rând sonorizarea cred că a avut ceva probleme pentru că uneori se auzea cam gâjâit. Dar cred că e din cauza acusticii sălii.

Revenind la noul sound al lui Yann pot să afirm că nu există prea mari diferențe calitative între muzica de până și cea de după "Tabarly". Iar după concertul de aseară nu cred că ne mai putem îndoi de creativitatea și geniul artistului francez.

2 comentarii:

  1. Vezi? exact ce-ți ziceam: "neobrăzarea". Neobrăzarea de a avea spirit critic? Sincer, mi-am dorit să am roșii stricate cu mine. Și să arăt cît de mult îmi place, 'italian opera style'

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos de tine ca ai ajuns la acel concert!

    RăspundețiȘtergere