Asta seara am vazut Revolutionary Road. Film bun, actori buni. Insa nu despre film as vrea sa vorbesc, cat despre tema sa. Mai exact evitarea trairii unei adevarate vieti, dupa idealurile si principiile proprii, ci complacerea intr-o viata tipica.
De ce ne temem atat de mult sa te traim viata? De ce nu incercam sa ne indeplinim visele? De ce nu incercam sa fim originali? De ce trebuie sa ducem o viata care nu ne place? De ce? Pentru ca suntem prea lasi sa facem asta. Ne e frica de ceea ce ar crede lumea despre noi. Ne-ar fi frica sa iesim din rand, sa iesim in evidenta. De aceea ajungem toti sa avem o viata asemanatoare, sotie/sot, copii, casa, serviciu (care de cele mai multe ori nu e cel dorit).
Totusi de ce am vrea asta? Ce facem cu toate idealurile? Incercam sa le ascundem sub plapuma? Incercam sa le dam la o parte, sa le uitam? Atunci de ce ni le mai facem?
Inchei aici sperand ca macar o parte dintre noi isi va trai viata asa cum si-a dorit din totdeauna. Sau cel putin va incerca.
Ne-am mutat
Acum 14 ani
bai frate.. tu esti bampiru optismului.. tu iti sugi singur partea plina a paharului.. stii care e raspunsul la intrebarea "de ce?" cu siguranta nu e degeaba, desi in circumstante normale asa ti-as raspunde :)) stii ce facem cu idealurile astea sau cum le zici tu? le inecam in autocompatimire, in plafonare si in intrebari la fel ca si cele de sus.. asa cum ziceau 3 mari romani: "stau sa-ti vorbesc despre viata, in loc sa-mi traiesc viata", drept urmaree...
RăspundețiȘtergere